Ți-am jurat o iubire cum nu vei mai avea nicicând,
Dar tu n-ai spus nimic.
Ți-am jurat că te voi avea mereu în orice gând,
Dar tu n-ai spus nimic.
Am jurat că tu ești al meu crez, a mea mândrie,
Dar tu n-ai spus nimic.
Am jurat, aș fi știut că ești al meu dintr-o mie,
Dar tu n-ai spus nimic.
Am jurat să te ocrotesc de răni pe trup și suflet,
Dar tu n-ai spus nimic.
Am jurat să-ți oblojesc rănile de pe trup și suflet,
Dar tu n-ai spus nimic.
Am jurat să-ncerc să-ți pun soarele și luna-n palmă,
Dar tu n-ai spus nimic.
Am jurat să te feresc de-al vieții tumult, de a sa larmă,
Dar tu n-ai spus nimic.
Am jurat că viața ta e mai presus decât a mea,
C-așa au fost și sunt lucrurile de când lumea,
Dar tu n-ai spus nimic.
Și cum ai fi putut să spui, când ești atât de mic?!
Pentru Vlad
deci daca este scrisa de tine, cred ca este cel mai duios lucru pe care l-am citit vreodata. esti tare Adina!
Multumesc! Eu am scris-o si nu stiu daca mai pot sa scriu alta la fel. A venit intr-un moment de oboseala, cand nici nu mai puteam sa adorm de franta ce eram.