Monthly Archives: noiembrie 2011

Pentru soțul meu S-a spart ploaia în stele pe marmura încă fierbinte de trupul nostru… Pe răcoare, fiorul unei seri mi-a înghețat fluierele picioarelor ancorându-mi clinchete de suflet.

În rebusul vieții mi-am pierdut zarul norocos și-n amestecul viitorului cu trecutul n-am găsit esența tămăduitoare. Respirația zadarnică părea în reluare: ”Nu timpul trece; eu îmbătrânesc!”

Pentru soțul meu Pasul tău zvelt îmi cânta pe coasta ruptă, când plopii îmi păreau razele a doi sori răsăriți între noi. Ah, ce mâini translucide îmi rupeau naiul trupului fluier cu fluier, sunet cu sunet, până ce ajungeam cu … Citește în continuare →

  Într-un ceas de nesomn, m-au străbătut valuri de flori cristalizate; Atunci am văzut noaptea zâmbind albastru prin strânsoarea întunericului. Mi-am dat seama: iar ninge în mine! 19 februarie 2002

Pentru soțul meu Tu erai o spiță a roții, iar eu cealaltă… Între noi, timpul abia zărit, înfipt în pământ, aștepta căderea unui cuvânt. Vârtejul nostru din iarbă parcă descria o planetă virgină, iar gândurile noastre alergânde erau stele sticloase. … Citește în continuare →

Pentru soțul meu Noi amândoi în vârtejuri și ploi și o poezie necizelată, compusă pe loc… Undeva, cerul s-a despicat și marea s-a scurs între ochii noștri… Atunci am înțeles cuvintele calcanilor ascunși în nisip… 3 martie 2002

S-a sfărâmat O bucată din noapte… Crește o frunză purpurie dintr-un suflet cangrenat.   S-a rupt O bucată de cer… Mi-a crescut o rădăcină purpurie Legată de piept, Ce mi-a supt otrava din suflet.

Algele mării îmi cerșesc mâinile în văpaia de ape. Parfumul valului îmi apasă sufletul dezgolit, fără culoare, în timp ce imaginea îmi izbește retina. Orbirea-mi dulce Ondulează nisipul, Cizelează marea.  

Pentru soțul meu Noi – între capetele sărutului –  – existam ca un apus rotitor intre flori de corcoduș. Flori strivite – între capetele sărutului – existau ca idolii sculptați în alabastru. Noi – spre capătul sărutului – existam cufundați în … Citește în continuare →

Lacrimile prind aripi scânteietoare, dansând într-o horă de licurici. Se văd în noaptea îmbibată de ceața apăsătoare. Și apoi…nimic… Un gol…