Un surâs și vorbesc la trecut
de toată durerea ce m-a stors…
Un surâs și rana s-a cusut…
Iată, din drum m-am întors!
*
Un surâs mă trezeste în zori
și-mi umple ziua de lumină…
Un surâs ca un buchet de flori,
ca jumatea paharului plină…
*
Un surâs mai curat nu există
după ploaia din ochii tăi calzi,
ce-mi spun să nu mai fiu tristă…
Copile, în lumină mă scalzi!
Pentru sotul meu
Am plans pe umarul tau de-o durere crunta…
Sta sau se-aude zgomot de pasi?!
Ti-am zis ca n-ai cum sa-ncapi intr-o inima franta…
Ce bucata sa iei si ce bucata sa lasi?!
Ti-am zis ca putem fi prieteni si frantura s-o iei in palma…
Si unde s-o pui, cu ea ce sa faci?!
M-ai linistit si dezmierdat cu vocea ta calma…
Sa-ti cer sa mai spui sau sa taci?!
*
Apoi mi-amintesc mana mea pe mana ta si acelasi drum…
Sa merg inainte sau sa ma-ntorc inapoi?!
Mi-amintesc o iubire nascuta incet parca din scrum…
Sa-i intorc spatele sau sa fim amandoi?!
La primul sarut mi-a venit sa tip si sa fug
Oare de ce am stat?!
Ochii oamenilor ardeau de parca ma puneau pe rug…
Dar el are sufletul curat?!
*
Mi-amintesc, am dansat la nunta noastra fara-ncetare…
E bine, e rau ce-am facut?!
Am construit, am calatorit, am iubit, am trait cu ardoare…
S-o luam de la-nceput?!
O viata noua am inceput ca si cum alta n-ar fi fost…
Sa am sau nu vreun regret?!
De asta sunt sigura si-o spun cu orice cost…
Viata asta cu tine vreau s-o repet!
14 februarie 2012
imaginea: „Sarutul” de Gustav Klimt
http://dark.pozadia.org/wallpaper/Good-Dream-Bad-Dream/
Frate, unde esti?
Visez ca zbor sau plutesc spre mare,
iar tu spre mine pe aer pasesti…
Aievea sau vis esti tu oare?
*
Frate, unde esti?
In intuneric ma zbat in genunchi…
In vis, pe sufletul mort imi cresti,
Ca un copac urias fara trunchi.
*
Frate, unde esti?
Te strig intr-una, de-ai sa vii nu stiu!
De ziua se crapa si tu palesti,
Iar visul se spulbera-n pustiu.
3 februarie 2012
Nu stiu ce sa scriu,
Mi-e dor…
Nu mai stiu sa fiu,
Mi-e dor…
Nu mai stiu sa plang,
Mi-e dor…
Stiu mainile sa-mi frang
Stiu sufletu-mi sa strang
Stiu unde-i casa mea
Departe de-a pururea
2 februarie 2012
Potop e inauntru, potop e si-afara…
Cu ochii pironiti pe fereastra astept,
dar degeaba, nimic nu pare s-apara.
Pustiul geros se-ntinde alb si inert.
*
Potop e inauntru, de ferestre inchis,
in mana ce locul nu-si mai gaseste.
Ochiul ce inca mai scapara stins,
nimic nu-i afara si totusi, priveste.
*
Potop e afara si geru’-i cainos…
Visez ca-s acolo intinsa-n zapada,
cu buza muscata pana la os,
astept ca stelele pe mine sa cada!
27 ianuarie 2012
Pentru Sega
Ca doi copaci cu crengile impletite
cerem lumina intinzandu-ne spre cer;
avem ramuri cu rani adanci si cernite
si in trunchi domneste o vointa de fier.
*
Groparul gropa infama de ne-ar sapa,
i-as spune sa nu se-oboseasca prea bine,
ca trebuie sa-ncap doar eu singura-n ea,
i-as spune: „ia-ma mai bine numai pe mine!”
*
Ca doi copaci cu radacinile ingemanate
ne intindem cu dor unul spre celalalt.
Te stiu, esti cu bine si atat de departe
si totusi aproape in sufletul cald.
23 ianuarie 2012
Spre cer se întinde copacul uriaș
parcă-ar vrea norii să-i strapungă…
Se-ntinde și-mi pare atât de trufaș
că vrea atât de departe s-ajungă…
*
Copacul respiră și inima-i bate
și păsările cuib își fac în el.
Primăvara vântului flori împarte
dar el pentru mine are alt țel.
*
Copacul cu radacini înfipte adânc
casă și iubit curând îmi va fi;
în trunchiul sculptat și-n loc sfânt
cuibul pe veci mi-l va primeni.
12 ianuarie 2012
Când anii își vor fi lasat urma adâncă
pe chipul și pe mâna mea,
După ce-am trăit viața asta scumpă,
bună, rea, cum a fost ea,
Nu-mi vreau numele gravat în stâncă,
ci doar în amintirea ta.
*
Pe veci voi dăinui știind că sunt iubită,
sub cerul și sub marea ta
Prin mâna și privirea ta voi fi ocrotită.
Mereu o să-ți aud chemarea.
*
Și singurul regret ce-l voi lua cu mine,
în suflet ca o rană deschisă,
Va fi că te-am lăsat singur pe tine
cu lacrima de-obraz prinsă.
11 ianuarie 2012
Nu știu cum să mă înalț,
să fiu din nou ce-am fost.
Căci nu mai recunosc
chipul din oglindă fals.
*
Nu știu cum să mă trezesc
din visul greu de moarte
și-mi pare chiar departe
tot ce era bun și firesc.
*
Nu știu cum să mai ajung
la mâna dragă cândva,
în îmbrățișarea ta.
Nu știu și-mi vine să plâng
Pentru soțul meu cel răbdător, care îmi suportă toate capriciile.
E atât de ușor să spui
vorbe multe ce știi că dor;
degetul în rană să-l pui,
să simți cum toate -n jur mor.
*
E atât de greu să spui
vorbe dulci de mangâiere;
alinare cu mâna să pui,
să iei și s-aduci putere.
*
Stai și chibzuiește un timp,
și nu te-arunca înainte !
Viața asta e și-un schimb,
dar nu de grele cuvinte!
*
Iertare îți cer în genunchi
pentru tot ce a fost și va fi!
Amintiri aduc un manunchi
împreună să putem privi.
9 ianuarie 2012
Adina Grigoruta - Un poem pe zi 