Monthly Archives: ianuarie 2012

Potop e inauntru, potop e si-afara… Cu ochii pironiti pe fereastra astept, dar degeaba, nimic nu pare s-apara. Pustiul geros se-ntinde alb si inert. * Potop e inauntru, de ferestre inchis, in mana ce locul nu-si mai gaseste. Ochiul ce … Citește în continuare →

Pentru Sega Ca doi copaci cu crengile impletite cerem lumina intinzandu-ne spre cer; avem ramuri cu rani adanci si cernite si in trunchi domneste o vointa de fier. * Groparul gropa infama de ne-ar sapa, i-as spune sa nu se-oboseasca … Citește în continuare →

Spre cer se întinde copacul uriaș parcă-ar vrea norii să-i strapungă… Se-ntinde și-mi pare atât de trufaș că vrea atât de departe s-ajungă… * Copacul respiră și inima-i bate și păsările cuib își fac în el. Primăvara vântului flori împarte … Citește în continuare →

Când anii își vor fi lasat urma adâncă pe chipul și pe mâna mea, După ce-am trăit viața asta scumpă, bună, rea, cum a fost ea, Nu-mi vreau numele gravat în stâncă, ci doar în amintirea ta. * Pe veci … Citește în continuare →

Nu știu cum să mă înalț, să fiu din nou ce-am fost. Căci nu mai recunosc chipul din oglindă fals. * Nu știu cum să mă trezesc din visul greu de moarte și-mi pare chiar departe tot ce era bun … Citește în continuare →

Pentru soțul meu cel răbdător, care îmi suportă toate capriciile. E atât de ușor să spui vorbe multe ce știi că dor; degetul în rană să-l pui, să simți cum toate -n jur mor. * E atât de greu să … Citește în continuare →

Unde e cerul diafan-azuriu și trilul de păsări înalt? Unde-i apusul pe mare purpuriu și zâmbetul tău cel cald? Unde-i iubirea îndelung râvnită și dorul de mângâiere? Unde-i casa-n care vremea-i oprită și-a pruncului voce subțire? * Pe toate le … Citește în continuare →

Înserarea îmi pare grea de sentimente și culori, prevestind vremea cea rea ce mâine va da fiori. Când negura înghite tot în odaia goală și mută, îmi spun povestea lângă foc păcat că nimeni nu m-ascultă. Din colțul meu privesc … Citește în continuare →

Ianuarie cald și-nsorit cântă Cu voci de copii ce zăpadă așteaptă… Porumbeii spre fereastră se-avântă Glasul lor din somn mă deșteaptă. Ianuarie cald și-nsorit zâmbește Ca un copac înflorit prea devreme… Copile, ochii-ți deschide! Privește! În zare, soarele pare să … Citește în continuare →